fulgeră-mi nimicul

să-nvăţ că trecerea
capătă aripi
dacă mai cred în tine
în timp ce
stau înghesuită într-un melc -
nevorbitoare fiinţă
tihnă a dimineţilor
prefăcute viori
cu strune de iarbă
ascuţită de vânt

şi luminează-mi noaptea
când înfloresc stelele
ca să văd scara
ce urcă spre cer

undeva
pe cozi de comete sălbatice
ne vom da coate
iubitule
nu te preface că nu mă cunoşti...