eu n-am lipit cuvinte
şi nici pietre n-am spart
eu n-am cumpărat poeme
le-am probat doar să văd
cum se mulează pe sânii mei
pe coapsele mele
unele mi se potriveau de minune
altele prea largi
pentru un suflet atât de mărunt
mi-aduc aminte că-ntr-o zi
degetele poetului
se încurcaseră în gaica unui sens
atunci am înţeles
că singurul mod de a fi
era desprinderea
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu