într-o zi...

vei înţelege
cum se acoperă cu soare
o umbră -
aşa ca mine

laşi o fereastră deschisă
pui un pescăruş să zboare
apoi sfinţeşti poemul
pe care, din când în când,
îl arunci peste liniile molatice
ale “desenului” ei

trebuie să fii nebun
să n-o simţi
paragraf într-un text
ce alunecă spre plus infinit