Se adevereşte...

înveleşte-mă subţire
cu aceleaşi cuvinte
să te recunosc fie şi cu ochii închişi
îmi spui de lumină
şi eu bat la porţi de întuneric

mai ştiu cine sunt?

un rând pe o pagină
un simplu vers din poezia femeilor
care ţi-au intrat în casă
în camera cu pereţi galbeni si draperii violet
unde uşile sunt mereu deschise

şi tu unde eşti?

sub ce zăpezi te-ai ascuns
cuminte
ca o lacrimă în ochiul ce mă doare
privindu-mă rar?

..................................

cad lamele zilei
se retează lumina, iubitule
şi noi orbecăim prin iarnă
ţinându-ne de mână

ştiam eu că acolo te-ai retras...