în delte surâsurile nasc emoţii
râuri alungate din tine păşesc
într-o secundă
ni se descompune moartea
în braţe de apă
ducem ierni peste strigăte
oprim în gură
la vărsare
doar vârtejuri nepăsătoare
mă recunosc
într-un singur gest
la plecare voi deveni
umbră de salcie decolorată
din lemnul ei cruce
sub cerul nestingherit
răstignite ramuri cer îndurarea
prea târziu
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu