Exod

e uluitor cum sub zăpezi
nu mai găseşti niciun înger dormind
au plecat la plimbare
sau pe tăişul cuvintelor tale
îşi lunecă moartea?

sfinteşte-mă lună
în spovedania mea
nu-i loc pentru aer de minciună
mai bine în tăceri
de vreme bună să mă-mbrac
decât în trufie şi nepăsare

sub mările tale
statuile din sare
vor descreşte
în pântecul zilei
se zămisleşte noaptea
şi-n faguri mierea-i doar venin

se stinge blândetea
sub ochii femeii tinere
iar îngerii...
îngerii nu se mai întorc acasă
niciodată