ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
vineri, 15 februarie 2013
În plasă
cu siguranţă
sunt un locuitor
al singurătăţii
mă recunosc după mersul sigur
pe frânghie
până jos
lumea în care
tot ce zboară
nu se numeşte pasăre
ci doar surogat de curaj
cu siguranta ... e frumos spus
RăspundețiȘtergere