sting
sunete purtând jartiere albastre
miresele nopţii îngenunchiate
îmi creşte pulsul
intuiesc o atingere
sub focuri de artificii
ne ascundem fricile
plusează!
cine ştie ce va ieşi?
cu femeia fluture
vieţuieşti doar o zi
îţi cântă moartea
apoi pleacă
una, două, trei...
numărăm logodnele dispărute
sub inelul
devorat de fiare
luna râde la fel de alb ca dragostea noastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu