Să ... uiţi!

salcie de-aş fi fost
să te anini de braţele care cântă apa

leagănă-te, omule,
ochii zilei n-au apucat
să-ţi descompună carnea
picura din seva mea
lacrima unei primăveri care pleacă
mai albă decât obrazul
statuilor de ceară
mai rece decât seninătatea
cu care-mi arunci cuvintele -
frământatele cuvinte...

salcie de-aş fi fost
să  umbli prin sufletul meu verde

strecoară-te, omule,
să vezi prin mine timpul,
dincolo – Dumnezeul fără pată
unde clipa se numeşte veşnicie

apoi să (mă) uiţi...