sunt acolo unde sângele
fluviu devine magmă
din ochiul orb
lumina înfloreşte
în vârfurile degetelor
atingeri stinghere
când florile se scutură
sub pleoape de primăvară târzie
ne-au murit oamenii de zăpadă, iubitule
şi albul s-a botezat
primind nume de mugure
moare somnul în cratere -
semn că ardem
ardem
şi întunericul îşi caută loc
în casa cenuşii
potrivindu-şi culoarea în tăcerea
de după
sunt acolo
totul într-un nimic
să prind glasul
şi pasul
şi ochiul
şi respiraţia unei iubiri
ce mă traversează
ca şi cum aş fi apă de cleştar
sub podurile tale suspendate în cer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu