nevrednică
de aerul înălţimii
se coboară în ţara cu umbre
nu-i izvor
care să nu-i ştie lacrima
şi nici mătase de ierburi
care să nu-i învelească glezna
printre pietre
ea devine singurul fluviu
unde fecioarele despletite
alunecă
în curcubeie de lună
virgine -
prea mult pentru o noapte
în care ai învelit-o...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu