Primăvară amânată

Răsfirată în adiere -
Floare de măceş singuratic
Trezit sub năframă de cer

S-a scuturat uşor
Albind un genunchi
Sărutat în liniştea unei zile,
În timp ce fluviul îşi toarnă poveştile
Mai departe
Prin rama ferestrei.


Alături vecinii fac dragoste
Şi cei de la patru au înnebunit!
Oare vin primăverile
Sau e doar aşa o repetiţie…
Privesc pe geam
Tufa de măceş aşteaptă
Învierea.
Oare au dreptate vecinii ?
Vine primăvara ?


Caligrafia unui sân
Stinsă
Şi mâna poetului
Ca într-o fotografie alb negru
Caută conturul.
Nu. Ea nu e o umbră.
Nu. Ea nu e doar miros.
E poate mai vie ca oricând
Acolo pe satinul gheţurilor netopite încă...



Încet
De sub zăpada încălzită de copiii
Nenăscuţi încă
Ies la iveală corniţele lui Pann,
După ele
Mâna cu degetele răşchirate
Nu mai caută strugurele
Să-l ducă la buze...
A găsit sânul tău.
Ştii ?
Nebunul se îmbată cu mirosul
Lui
Şi aşteaptă să pleznească mugurele
În semn de primăvară…

Mă întorc la mine cândva
Floare de măceş
În beţia unui anotimp prea departe
Sălbăticiune sub degetele tale
Scriind...

Plin de prezenţa mea, închizi încet ochii
şi dispari.

Primăvara asta nu mai vine...

ana&g