Moştenire

Se scurg arginţii meteori din lună,
Plătim cu neîncredere destinul
Prin ochii noştri, chiar de-i vreme bună,
Lăsăm să treacă, săgetând, rubinul.

Îl înflorim apoi în răsărituri -
Priviri răscolitoare peste zare,
Suflare lină peste zbor de fluturi,
Secunde amânate spre uitare.

Suntem mărunţi, pământul ne înghite
Ne macină burduful său fierbinte
Noi, doi actori: eu – ploaie, tu – iubite,

Căutător prin lumea de cuvinte,
Ne-ndepărtăm de sensuri dezvelite
Şi-n cruci lăsăm aceleaşi neputinţe.