marți, 31 mai 2011

Potolire

Din semnul tău a mai rămas o pată -
Aromă de salcâm întârziat,
O lacrimă pe-obrazul roz, de fată,
Cândva, de râsul tău, extaziat.

Trecutul tremură sub scoarţa dură,
Copacii se aruncă-n băi de vânt
Şi poartă-n trup semne de-arsură,
Şi flăcări frunze risipite-n cânt.

A înflorit durerea-n ceara serii,
Iar luna a căzut din boltă iar,
Culcuş găsind în palma adierii
Când clipele se-ntorc spre cireşar.

Nebun de mine, cuibărit în ramuri,
O apă aşteptai ca să atingi,
Amestecând iubire în balsamuri,
Spunând în taină: “Ploaie, vino de mă stingi!”

5 comentarii:

  1. As vrea sa fiu salcam,
    Pe malul raului sa stau,
    Ploaia sa-mi spele pletele,
    Drept plata, eu, sa-i dau iubire.

    RăspundețiȘtergere
  2. perfect!!! mai ales ultima strofa
    citit cu drag

    RăspundețiȘtergere