Potolire

Din semnul tău a mai rămas o pată -
Aromă de salcâm întârziat,
O lacrimă pe-obrazul roz, de fată,
Cândva, de râsul tău, extaziat.

Trecutul tremură sub scoarţa dură,
Copacii se aruncă-n băi de vânt
Şi poartă-n trup semne de-arsură,
Şi flăcări frunze risipite-n cânt.

A înflorit durerea-n ceara serii,
Iar luna a căzut din boltă iar,
Culcuş găsind în palma adierii
Când clipele se-ntorc spre cireşar.

Nebun de mine, cuibărit în ramuri,
O apă aşteptai ca să atingi,
Amestecând iubire în balsamuri,
Spunând în taină: “Ploaie, vino de mă stingi!”