Birdie sare coarda.
Ea nu ştie că-n funie stau deopotrivă
moarte şi joc;
sare ca o nebună de pe un picior pe altul.
De când e lipsită de aripi,
e prima în campionat
sunt mulţi acolo, în curtea cu bluze albe
şi copaci plini de cuiburi
mulţi sar coarda
una… două… trei… cinci.... şase.
Deseori se iau la întrecere
şi-atunci filmele din casa cu stafii
fug de pe ecrane
şi coboară în curte,
înghesuindu-se printre picioarele băncilor.
Birdie nu se sperie niciodată
Îi ia de mână pe Inginerul, Grecoaica, Cizmarul
şi-n cele din urmă pe cel căruia toţi îi spun Profesorul
nu din respect, ci dintr-o simplă obişnuinţă.
Se prind de mâini şi Birdie cântă:
Eu zbor…
Tu zbori…
El zboară
Eu zbor...
RăspundețiȘtergereTu zbori...
De ce n-am zbura împreună
să rătăcim la infinit
prin univers?
nutzu