Destin de poveste

Sunt pe târâm, rătăcind, o poveste
Prinsă-ntre zodii cu feţele reci,
Picuri de ploaie ţi-aduc nouă veste
Când, printre clipe, mereu te petreci.

Serile tale m-aştern între versuri,
Pline de dragoste, fără sfârşit,
Eu descifrez în poeme iar mersuri
Şi-un glas ce strigă aşa, răvăşit.

Pune-ntâmplarea-ntre zimţii de astre
Dă-i strălucire şi glas de caval,
Când, înroşite, ard visele noastre,
Seara-şi aruncă spre noi înc-un val.

Chiar de tăcerea m-aruncă-n tristeţe,
Caut spre tine cu-aceleaşi priviri
Noaptea nu poate nimic să-mi îngheţe:
Nici luna-mi albă şi nici amintiri.