Îngemănate-n unda nopţii,
Secundele au obosit,
Crispate stau pe chipul sorţii
În val de riduri ponosit.
Se scriu în panoplii de visuri
Poveşti cu file argintii,
Lăsând luciri peste înscrisuri
Cu trupurile pământii.
În miezul zilei se răsfaţă
Idei cu aripe de cer,
Apoi se pierd uşor, în ceaţă,
În irişi palizi, de mister.
Retinele se înfioară
Şi tremură al lumii rost,
În ploaia rece de afară
Tăcerea nu-i decât un “ghost”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu