Acar

Un biet acar -
mă duc pe linii frânte-n goluri
oricâte ace schimb
mereu să prind în ploi
obraji de crustă rece în nămoluri
când paşii tăi sunt rătăciţi şi-atât de goi.

Topesc tăceri,
dezbrac de verde lunca
şi mă doare
un mal surpat,
un inelar şi-atâta acuzare
de-a fi rostit cuvinte îmbrăcate-n maci,
definitive şi strigându-ţi apăsat:
-Să taci!

Un biet acar
pe care salcâmii îl omoară
când şuierat prelung de vânt doboară
flori
prinse-n perechi orânduite-n ciucuri...
-Mă pierd în ploi,
poţi să te bucuri...