Mai lasă-mă,
Doamne,
să urc încă un munte,
chiar dacă dincolo de el
voi întâlni hăuri
cu gurile căscate,
avide
şi gata să-mi învelească trupul
cu pietre.
Nu-mi înnegura cărarea
şi poartă-mă-n lumina Ta,
cântec să-i cer zării
din care vulturii mă vor culege,
căci dincolo de creste,
Doamne,
zborul e altfel decât pe la noi.
Şi pune-mi în braţe ploaia
să-mi susure izvoarele-n balade
când ochii mei caută-n azur,
căci,
Doamne,
doar ea va face să se înalţe
printre pietrele ce m-acoperă
lujere de flori.
HRISTOS A INVIAT :)
RăspundețiȘtergereAdevarat a înviat!
RăspundețiȘtergere