Belladonna luminează tăcut
chiar şi atunci când furtunile
întunecă mintea pictorului ameţit
de atâta frumuseţe;
irişii ei croiesc plasă nevinovată
în care peştii nu se zbat
ci doar împlinesc aşa, într-o doară,
câte o dorinţă.
Iar când nisipurile îi mână
răsuflarea printre dune,
el fuge să prindă-n penel
câte-o fată morgana
-imortalizare a propriei iluzii
(şi Belladonna zâmbeşte
înflorind în colţul gurii ca un măceş
sălbatic).
De i-ar prinde sărutul,
n-ar mai crede că e nebun
şi-n cămaşa de forţă
ar pune toate vorbele putrede
pe care soarta i le-a copiat
cu litere de mână
aşa cum învăţase demult, demult.
( am uitat să spun, pictorul mânuia penelul,
dar nu era străin de condei
-deseori meşteşugea cuvinte
atât de fermecătoare, încât Belladonna
adormea pe braţele câteunui
albatros
rătăcit în marea LUI sidefie).
...o priveşte
oare EA e femeia de care se-ndrăgostise?
câte măşti să-i smulgă portretului făcut
pentru a regăsi
floarea pe care o călcase
cu talpa neştiinţei
( şi Belladonna zâmbea, despletindu-şi
amintirile...)
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Fara sa vreau,textul tau imi aminteste de "Identitatea" a lui Milan Kundera....
RăspundețiȘtergereHugs.
De ce anonim??
RăspundețiȘtergeremulţumesc trecerii tale...
Cred ca acest atelier al tau ma face sa ma gandesc la cartea "Identitatea" pentru ca in primul rand am citit-o de curand .Acolo reapare (intensa) obsesia lui Kundera pentru detaliile care transforma o fiinta din marea multime in Fiinta unica si cea mai draga.
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand,motivul mastii ,adica al acelor atitudini,reactii ,chipuri diferite pe care le purtam cu noi zilnic este la fel, repetat la nesfarsit.
Hugs.