Rotire de clipă

Clipa mea e-ndurerată,
Timpul iar o schingiuieşte,
Ar pleca înaripată
Vântul, uite,-o biciuieşte.

I-a şoptit din întâmplare
C-o va lua cu el în sfere
Cât mai sus, spre Ursa Mare,
Unde va topi mistere.

Ştiu, iubite, că esenţe
Am pierdut printre ruine,
Când nesocoteam prezenţe
Importante pentru mine.

De aceea scutur timpul
Şi-l veghez într-o credinţă,
Când voi cerne-n lut nisipul,
Să ajung la pocăinţă.

Să mai amintesc din ceruri
Despre ploaia-ntâmplătoare,
Despre zecile de doruri,
Despre numele-mi de floare...