luni, 30 mai 2011

Atât de aproape de...




Când eşti departe de tine,
simt cum se apropie lumina;
nu stihul îi dă strălucirea,
ci gândul că nu mă ştii,
că tainele sunt făcute pentru a vieţui cu farmecul,
nicidecum pentru a fi dezlegate.

Când eşti departe de tine,
verbul se-mbracă în timpul viitor,
semnele se-ndrăgostesc de anotimpuri
şi le fac să râdă soarelui
în fiece clipă.

Eliberează cuvintele
şi fă-le privighetori
în urechea arborilor să răsune
cântec de iubire;
nu căuta spre tăceri pe care hărţile nu le indică
ori spre cunoaşteri cu chipuri anoste.

Trăieşte departe de tine,
dăruind,
aşa cum valurile ofrandă sunt
ţărmului sărutat de vânt
şi-atunci vei fi atât de aproape de…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu