E-atâta luptă-ntre ziuă şi noapte
Şi-atâta joc între viaţă şi moarte
Iubitule, poţi oare să-mi spui
Unde mi-e soarta, în care cui
stă agăţată?
E-atâta culoare în ochii de cer
Şi-atâta durere în piept de arcer
Iubitule, poţi oare să crezi
Că ploaia-i tristă şi aiurezi
pe margini de vis?
Nici tuşele serii, nici blând răsărit,
Nici vâslele verii, nici drum colbărit
Nu-ţi caută vina; ascultă
Şi pune-n lumină mai multă
Iubire când poţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu