Un morman de oase :
asta au aruncat groparii
peste racla Elenei,
ca să fie Ion alături de ea
în cele veşnice.
Nu se vedea în ochii lui nici ura,
nici bucuria,
nici lacrima,
nici lumina;
găuri adânci scoteau spre soare
întunericul căpătat
prin trecerea sa dincolo,
unde cuvintele îşi pierd aripa
şi anotimpurile se topesc în tăceri.
Doar bătăi de ciocan
îl încredinţau pe Ion că soaţa lui
e acolo, cu trupul,
în timp ce sufletul
se cocoţase pe-o cruce hlizind
spre mulţimea adunată la îngropăciune
...şi vântul bătea,
iar clopotniţa cimitirului legăna spirite...
Doamne....tu ai un talent cum eu, una, nu am mai vazut..de ce nu iti scoti o carte? cred ca ai face o treaba minunata...fiindca, pe bune spun, esti geniala!
RăspundețiȘtergereLuli.
Voi face asta cât de curând. Deocamdată doar în antologii, alături de colegi de breaslă.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru gânduri...
anna