Mai lasă-mă, Doamne...

Mai lasă-mă,
Doamne,
să urc încă un munte,
chiar dacă dincolo de el
voi întâlni hăuri
cu gurile căscate,
avide
şi gata să-mi învelească trupul
cu pietre.

Nu-mi înnegura cărarea
şi poartă-mă-n lumina Ta,
cântec să-i cer zării
din care vulturii mă vor culege,
căci dincolo de creste,
Doamne,
zborul e altfel decât pe la noi.

Şi pune-mi în braţe ploaia
să-mi susure izvoarele-n balade
când ochii mei caută-n azur,
căci,
Doamne,
doar ea va face să se înalţe
printre pietrele ce m-acoperă
lujere de flori.