Dincolo de cruci

Un morman de oase :
asta au aruncat groparii
peste racla Elenei,
ca să fie Ion alături de ea
în cele veşnice.

Nu se vedea în ochii lui nici ura,
nici bucuria,
nici lacrima,
nici lumina;
găuri adânci scoteau spre soare
întunericul căpătat
prin trecerea sa dincolo,
unde cuvintele îşi pierd aripa
şi anotimpurile se topesc în tăceri.

Doar bătăi de ciocan
îl încredinţau pe Ion că soaţa lui
e acolo, cu trupul,
în timp ce sufletul
se cocoţase pe-o cruce hlizind
spre mulţimea adunată la îngropăciune

...şi vântul bătea,
iar clopotniţa cimitirului legăna spirite...