foto: sursa deviantart
Din geometria adâncului am reţinut punctul
de acolo – desen- o lume întreagă
ploi şi cuvinte
pe veşminte noroi
pietre de foc
ce învaţă tremurând graiul vulcanilor
un seism adiacent stării mele
a încremenit răsfoitul de file
niciun număr scris
niciun semn lăsat
pe destine mobile
desenul meu e neterminat
un penel zdruncinat
îşi mai caută plămânii
în respiraţia iubirii aerul vieţii
nu-i decât plumb
doar gleznele mele
înşiră o linie plecată din punctul inert
ducând după ele
tălpi
eliberate din strânsoarea
visului incert
Tihna unde se-ntâlnesc şinele
RăspundețiȘtergereCa un fluture de răpciune pe-o ultimă floare, ţi-ai odihnit obrazul pe şină.
Pe cealaltă ai aşternut bătăturile tălpilor sub care-au horit pământuri.
Ai ascultat gânduri mistuite de roţi, ai simţit poteci vii spre locuri pustii.
Şinele nu suspină biciuite de vagoane, în ele urlă măduva
când bagaje şi grimase petrec oameni.
Chinurile aleargă cu vremea; norocoase petalele care-ating ţărâna!
Te-ai aşezat de-a latul să opreşti pribegia,
dar trenurile, toate, deja trecuseră peste tine.
montecristo
Atenţie la cocoşi; mai au de cântat o dată!
Îmbrăcasem şinele
RăspundețiȘtergerecu o bucată din cortina neîncrederii
nu ştiam dacă trenurile
vor mai căuta gări
în care iubirea să-nflorească
în stagiuni cu muguri prinşi pe afişe
întomnarea asta
ruginise glasul meu
dar şi roţile ce aveau ca să treacă
o singură dată am întors obrazul
şi a fost de ajuns
primisem atunci binecuvântarea palmei tale
poate asa e in toamna
RăspundețiȘtergeregreu, cu suflu de granit
peste cvinte ploua cu sensuri
si de toate-s gri vad departe
rumegusul zorilor mi-aduc in poalme
nespuse
din primavara pana in toamna
si de acolo...departe
tot mai departe...
ma bucur ca te-am regasit
draga mea, aici
printre atatea cuvinte
le voi citi pe fiecare
cu inima,
mi. :)