ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
duminică, 11 octombrie 2009
Piangero şi nu numai...
Să-mi fii leagan în umbra unei zilei mărunte Să-mi fii dor în toiul nopţii cărunte Să-mi fii cântec în struna viorii Şi picătura în aroma licorii. Să-mi fii pas de încredere oarbă neliniştea din pori să o soarbă Să-mi fii luna ce-o vreau azi pătrată Să-ţi fiu ce n-am fost vreodată.
minunata anna!...
RăspundețiȘtergerepasesc in varful picioarelor prin sanctuar
Mulţumesc.
RăspundețiȘtergereMi-am mobilizat şira spinării;)
Mulţumesc Melorys, mi-ai făcut o mare surpriză poposind în "casa" mea!
RăspundețiȘtergere