te voi afla...

N-am să te ştiu prea devreme
N-am să te ştiu prea târziu
Focul din mine mai geme
Ochiul e trist şi pustiu.

Iarna e vechea povară
Scutul în care loveşti
Vântul ce-n mine presară
Frigul în care îmi eşti.

N-am să te ştiu din cuvinte
N-am să te ştiu din tăceri
Voi căuta o sorginte
În paşii de primăveri.

Te voi afla în rostire
În frunza verde de măr
În mugur viu de iubire
Lumină de adevăr!

Am să te-nvăţ într-o clipă
Şi-o să te ştiu pe de rost
Lasă-mi în zbor o aripă
Să-ţi fiu din nou ce am fost!