Toamna mi-a lăsat în palme
ruine de gând
le frânsese bruma
templele de frunze
când frigul m-a lăsat plângând
de ce m-ai înveli cu şoapta
unui dor pribeag
când vântul vorbei tale
n-ar sta la mine-n prag?
Să te iubesc sosire?
răceală mă-nconjoară aparent
alai cu mărăcine de cuvânt
mă însoţeşte
pictând pe-al toamnei văl
o umbră arămie-n vânt
departe de sfârşituri
se tipăresc gazete de iubiri
cerneala toamnei mele
a-mprăştiat pe file aurite risipiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu