sâmbătă, 3 octombrie 2009

Deschidere

În cartea inimii
filele au pagini de rugină
le dospise toamna în răcoarea unui gând
când în cumpăna fântânii
mierla mai striga plângând
ai lăsat în noi pustiul
unei umbre dezvelite
de mărgăritarul brumei
ce-a căzut în nopţi albite
privesc semnele în taină
clopotele sting sunet de viori
ai uitat de rouă
ai uitat de brume
şi mă scalzi în lacrimi şi ninsori!

2 comentarii:

  1. pământul ne-alunecă sub tălpi
    şarpele se târăşte flămând
    leoaica-i de-acum sătulă

    RăspundețiȘtergere
  2. "Leoaică tânără, iubirea mea..."

    RăspundețiȘtergere