Să fugi, moarte!

Să fugi străino, să fugi cât mai departe
Şi colţii tăi să strângă pământul cel clisos
În palmele de floare parfumul dureros
Respir-acum uitarea de amintiri surpate

Să fugi, străino, să fugi spre-abis de neguri
Din trena ta nebună voi smulge doar fâşii
Să pot ucide-n mugur puterea de-a muri
Privindu-te cum te frămânţi adânc şi tremuri.

Să-ţi fie crucea povară de bazalturi
Din tina amorţirii să nu te scoli curând
Căci ochii-mi de lumină lăsatu-i-ai plângând
Iar viaţa mea rămâne o slovă spre înalturi

Să fugi, străino, să fugi cât mai departe
Nici îngeri de carton nu-ţi vor cânta chemare
Priveghi cu gust de-amar eu port spre alinare
Şi-mpart spre infinit speranţele deşarte.

Ana Sofian