marți, 13 octombrie 2009

Cu gri în oase de toamnă

sursa foto deviantart






Simt ceaţa asta ce-mi pătrunde-n oase
Ca un nebun ce-şi varsă agonia
Privesc viscerele de vreme roase
Mă descompun şi-mi latru nebunia.

Cuvintele-s doar sunete de clopot
În dangăt uriaş se înfăşoară
Transformă în tăcere straniu clocot
Mocnind silabele în sev-amară!

Acum când tac, o ploaie se prelinge
În simfonia toamnei demodate
Extazul se închină şi-apoi plânge
În măşti hlizind cu feţele ciudate.

Un comentariu:

  1. cand te citesc ma cam ascund in rime
    sunt imperfecte, nu le potrivesc ca tine
    dar stii...iti spun cu toana calda
    sunt mini si-ti trimit o-mbratisare...:)))))) cauta rima pentru calda c-o pierd in zare
    dar stii ce...un zambet sa-mi trimiti din departare
    sa il simt lipit de suflet ca o floare
    sa-l cresc pentru o primavara care vine
    pricepi? prea mare efort azi, pentru rime
    :)

    te citesc fascinata
    si tot mai aproape de suflet
    pentru ca esti!
    :)

    RăspundețiȘtergere