departe în sensuri
pierdută în coajă
dulceagă în versuri
amară în vrajă
alunecă-mi jumătate în vene
aorta-mi tresare
pustiu mi-e devreme
în cerul văratic ţi-am uitat vâlvătaia
mi-e glasul apatic
şi-n abur de toamnă mi se-mbracă odaia
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu