Port numele pe care
toamna mi l-a pus în cristelniţă
când mâinile tale
m-au plăsmuit din lutul durerii
lacrima ploii nu-şi stinsese obida
prelinsă pe obrazul meu
iluzia că ai poposit
în aripa unui înger
îmi ocrotea visul fiecărei dimineţi
în intersecţii de zile
accidentam stările
sângeriu
în apusuri afişate la-ntâmplare
departe... fluturii
învăţau lecţia muririi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu