Întotdeauna ploaia va fi cântec.
În portativul plânsului
nicio notă nu mai aminteşte de
furtuna aceea
care-ţi lipise genunchii
de pământul clisos.
Câte ninsori îmi vor spune
că trecerea ta
a fost doar o fulguire?
De mi-ai fi copac, umbra
mi-ar plânge visul.
De mi-ai fi doar frunză,
m-aş înveli cu trupul tău
în răsărit de blândeţe.
Eu să renasc
Tu să adormi
Iar mugurii să cânte
primăvara iernii ostenite de căutare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu