vineri, 2 octombrie 2009
Durere simplă
Mă dor luminile-ntomnării
Le-am scurs din ceara pâlpâind
Din ruga-vrajă a înserării
Vecernie spre bolţi suind.
Mă doare ruptul fir de iarbă
Şi frunza veştedă-n poteci
Aş strânge brumele în salbă
Să le topesc, de-o fi să pleci!
Mă doare cruntul întuneric
Răstălmăcirea de cuvânt
Tăişul vântului himeric
Tăcerea negrului pământ.
Din câte stânci să smulg tării
Durerea să n-o mai ascult?
Să poată valul meu pieri
Să te iubesc mai mult, mai mult...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu