Ce caut eu în albul florii?
lumina-i fructul ei divin
mă pierd în braţele ninsorii
sunt fulgul de iubire plin!
te prind în braţe, Întuneric
popas în văl de noapte plin
plutesc în rostul nostru sferic
şi-ţi sorb petala cu venin
aroma ei mă înfioară
cămaşa tremură pe trup
sunt coardă fină de vioară
acorduri tandre îmi erup
simt colţul tău plin de tăcere
în simfonia toamnei reci
presar lumină în durere
când spre uitare mă petreci
în cub închid azi mărginirea
pe muchii pas îmi desfăşor
înalţ spre lună fericirea
de-aţi fi iar fulgul trecător
nu-nchide uşa unui zâmbet
chiar de secunda îl topeşte
mai descifrează înc-un umblet
aleargă, scrie şi trăieşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu