În tranşe
plătim risipa cuvintelor
datori unui cerc ce ne-nchide
cu ochi de cristal
privim albăstrirea
din feţele iernii perfide
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Superbă melodie. Am ascultat-o a treia oară.
RăspundețiȘtergereDacă vrei să intru des pe-aici postează "Piangere- Gianna Nanini"