e criză

aduceţi o inimă nouă să fie să astupăm cavernele cu zâmbete largi chiar dacă în cămările noastre păianjenii caută adăpost suntem mai singuri pe dinafară ori pe dinăuntru? strângem vise în puşculiţa rămasă din copilărie să le cheltuim pe o fărâmă de viaţă găsită întâmplător la ghereta din colţul străzii vânzătorule, umple-mi inima cu o viaţă nouă să muşc din ea cu poftă când voi arunca violent tristeţile în ghena cu amintiri...