o zi nu sunt trece lumina prin coridoare la întuneric îmi păstrez grijile să nu te umplu să nu te încarc de noroi ți-ar crăpa timpul în sângerări inutile în palmă îți las fluturii adormiți aruncă-i într-un insectar viu și pune peste ei cuvinte rotunde risipă de sensuri când trecerile sunt mai adevărate ca oricând... |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
sâmbătă, 14 septembrie 2013
o zi sunt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu