cu siguranţă

mai absent în spaţiul din mine pironit sub umbrela peste care îndoielile plouă dintr-un nor artificial oamenii fabrică proiectile supoziţii nesăţioase temeri ce caută hrană din slăbiciuni se înfruptă când credinţele sunt doar oase fără adăpost - uitate-n pământ vor fi mărturia resemnării şi-a înclinării în faţa unui refuz de a merge pe ape şi ne suntem singuri şi ne este drumul pustiu şi ne tremură stelele în palme - cu siguranţă le-am uitat numărul când cerul se scuturase de frig