duminică, 15 septembrie 2013

prind



rădăcini
în pământul care mă ține în brațe
îmi ajunge o geană de lumină
și un strop de ploaie
ca să cuprind totul
așa cum știu
cu bândețea zilei care caută
să se cunune
fără ca nopțile
să arunce în veghere neliniști

cuvintele mele înalță
căzutul
când mâinile tremură
sub povara gândului ce doboară
și pun sămânța iubirii în floarea
ce se desface
când primăverile țin condeiul
tremurând
Publicat de la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)