1.vine cu pași mărunți ca o șopârlă vineție de solzii ei se sprijină privirea ta când pleoapele cortine peste neînțelesuri se fac din alăturare de poame vei gusta vinul de neîncredere cojile se strâng în bruma de cuvinte nu mai rămâne decât nerăbdarea articulată se desfășoară pe silabe tu omiți cratima și așa ne desprindem înspre tine pământ înspre mine cer între noi acolade cu epoleți de tăceri 2.pentru toate opririle ei zâmbetul meu scade în intensitate se cutează dureri plecate peste avalanșe de scrieri liniștea se complace să ne umple măruntaiele ne dor strângerile înfrângerile plângerile în toate culorile răsădim curcubeie să se nască ploi înainte de noi cum eram în lumină elitre 3. pianul cu morțile pe clape așteaptă degetele împreună au scris pentru nimeni e mai simplu să nu te schimbi din ecou mă întorc pasăre în frunzișul ce nu-ți pierde urma când septembrie rămâne corigent 4.și-mi spuneai că mansarda e plină de libelule!!! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu