ochii cu două cuvinte leneșe să nu se deschidă acum când toamna îngălbenește până și privirile pe care mi le împachetezi în frunze moarte să-mi pară lumina fereastră spre care s-alerg din mine să fug să uit femeia într-un sertar ce miroase a gutuie - amăruie trecere sub greutatea palmelor |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu