Mic tratat de teamă

E sunet gol în magma depărtării Și-i încropită frica de zerouri, Ne suntem astăzi ținte în halouri Când soarele-i rănit pe geana zării. Mă adâncești în strigătul de fiară, Singurătăți găsești în limbi de ceasuri Din pielea ta am tot oprit popasuri, Deși un sumbru cânt mă înfioară. Îl simt mereu cu notele-i aldine, Cu rime stranii adâncite-n tâmple, Cu sunete exod - să se întâmple Vulcani tocmiți de-aceleași pianine. Îți sunt ecou în colbul nou de lună Rămas pe cer din serile-mpreună.