urme de cer siniliu în colțul ochiului mi-e ploaie trecerea unei priviri dincolo de digul necuprinsului în care stingi toamna să nu se înflăcăreze depărtarea nedefinite forme pierdute în spații halucinant subjugă fiecare gând mâine tăcerea mea va fi doar un avatar |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu