contemplu vertical

poate pentru că ador copacii în picioare furtunile din noi – boli contagioase frunzele ne știu fiecare ungher uneori vântul întinde mâna și le rupe și tu m-ai rupt dintr-un ram și eu m-am rupt dintr-o viață e foarte simplu s-o faci îți spun eu calci drumul ca și când ai ține în palme sufletul apoi te gândești c-ai obosit și te desprinzi sinistru, ar spune copacii mâine e deja toamnă