exil

străzi anonime cu ochi mari adânciți în găvane întunecate cu dinți gata să muște din trotuare înfrigurate și cenușii într-o toamnă în care doar caldarâmul mai respiră în timp ce pașii mei singuri numără morțile galbene petrecute pe rând străzi astenice cu brațe lungi împingând copacii rămași fără cuvinte așa cum și eu adâncesc tăcerile mirobolante frângeri când fugile dispar în plămânul straniu al vacarmului străzi bolnave de mine - anonimul astenic din viața unui oraș oarecare unde salcâmii și-au pierdut încrederea în primăverile garnisite cu iluzii