trepte

în mine urc și cobor ziua mă însoțește atâta vreme cât bunăvoința mă ține de mână nu uit să trăiesc deși frunzele se desprind când toamnele nu mai au răbdare unde-i rodul bucuriei? ni-s coșurile pline de gânduri și viața un tom pe care îl deschidem parcă din ce în ce mai rar necitiții mei dragi cuprindeți în foaie chiar și mâna ce vrea să vă rupă fără a vă ști într-o zi va veni și binecuvântarea